Acum câteva decenii totul era simplu. Stilul de viață. Alimentația. Relaxarea. Natura. Aerul. Clima. Vremurile în general. A avut loc boom–ul tehnologic. Au venit la pachet progresele. În comunicare. În medicină. În afaceri. În orice domeniu. Nimic nu mai este posibil acum fără un calculator. Fără internet. Fără timp mult petrecut cu ochii în ecrane. Din păcate sunt și efecte secundare puternice.
Totul a crescut exponențial cu nivelul de trai. Poluarea. Agresiunile de orice fel. Fizice. Psihice. Emoționale. Fiecare zi a devenit o luptă. Cu mediul înconjurător. Cu corpul nostru. Se vorbește din ce în ce mai des de un nou tip de agresiune. Cea informațională. Virtuală. E un alt fel de dependență. Boala vremurilor actuale.
Biologia pluricelulară, ființa umană și nu numai, are nevoie de lumină, aer, apă, hrană. Acestea sunt condiții esențiale pentru dezvoltarea și menținerea vieții. Ce te faci însă când chiar stilul de viață modern contaminează toate acestea? Te îmbolnăvești. Grav. Ireversibil. Pentru că mecanismele de adaptare necesită timp. ADN-ul nu e capabil ca peste noapte să producă schimbări biologice majore astfel încât să poți metaboliza plastic sau pesticide sau metale grele. Nu poate peste noapte să te facă să poți respira smog. E nevoie de timp și generații până să ajungem la asemenea ”performanțe”. De multă suferință. De morți premature.
Suntem produșii stilului nostru de viață. Uitați-vă în jur. Vi se pare că suntem în siguranță? Nu! Fiecare din noi e în pericol. Pericol biologic. Pericol care ne scurtează viața și ne aduce pe patul de suferință. Putem lupta cu asemenea agresiuni? Da! De noi depinde dacă vom fi sănătoși sau bolnavi. De ceea ce facem sau nu facem.
