Vitamina D și beneficiile ei au fost descoperite odată cu apariția rahitismului. Însă, când această boală a dispărut, medicin aproape că a uitat de vitamina D, până acum câteva decenii, când s-a descoperit că nu este cu adevărat o vitamina, ci un hormon. Un hormon este o substanță produsă de organism, care intră în fluxul sanguin și își exercită efectele în locuri îndepărtate de zona în care a fost produs.
Odată ce oamenii de știință au stabilit faptul că vitamina D este un hormon, au descoperit că principalul efect al vitaminei D se exercită asupra absorbției calciului și fosforului din intestine. Cu toate aceastea, vitamina D joacă și un rol important în regularea sistemului imunitar, a celui cardiovascular și musculo-scheletal, dar și a metabolizării insulinei.
Cicero Coimbra MD, PhD este neurolog și profesor la Universitatea Federală din São Paulo, Brazilia. În ultimele două decenii, el a creat un protocol clinic pentru tratarea bolilor autoimune cu restabilirea unor niveluri sistemice adecvate de vitamina D.
Această abordare terapeutică se bazează pe doze de vitamina D care variază de la 30.000 UI la 300.000 UI pe zi. Prin urmare, acesta este un tratament medical care trebuie efectuat întotdeauna sub supravegherea unui medic calificat.
În 1991, dr. Coimbra și-a început programul de post-doctorat la Universitatea din Lund, Suedia, testând posibile tratamente pentru afecţiuni ischemice ale creierului la șobolani.
Ca regulă generală în activitatea de cercetare, el trebuia să fie la curent cu cele mai recente descoperiri din domeniul său de interes, care era neuroștiința clinică. Atunci și-a dat seama că multe dintre progresele terapeutice realizate în cercetarea clinică și experimentală nu au fost niciodată aplicate practicii clinice.
În ciuda aplicabilității lor imediate, aceste practici nu erau predate în școlile de medicină si nici aplicate in practica medicală pacienţilor. Prin cercetările sale, bazate pe literatura medicală actuală, dr. Coimbra a ajuns să creadă că vitamina D3 ar putea fi o resursă terapeutică fundamentală, deoarece stimulează producția de substanțe regenerative în creier.
„Văzând pacienții cu SM revenind la o viață normală şi că tinerii nu mai sunt expuși riscului de orbire sau de paralizie – o astfel de experiență dă o mare satisfacție medicului care îi are în grija sa. E un motiv de bucurie mare.”
Dr. Cícero Coimbra
Nivelurile adecvate de vitamina D sunt individuale. Testul care măsoară nivelul seric de vitamina D se numește 25(OH)D3.
Însă, nivelurile de vitamina D nu sunt utilizate pentru ajustarea dozei în ”Protocolul Coimbra”. Testul care poate evalua amploarea rezistenței fiecărui pacient la vitamina D este PTH – hormonul paratiroidian. Hormonul paratiroidian sau parathormonul este un hormon eliberat de glandele paratiroide.
Vitamina D suprimă PTH, în consecință, pe măsură ce nivelul vitaminei D crește, nivelul PTH scade. Dacă PTH ar fi complet suprimat, acest lucru ar însemna că vitamina D ar funcționa la potențialul biologic maxim.
Cum PTH nu poate fi suprimat complet, pentru că are rolurile sale în organism, nivelurile de PTH sunt menținute la cea mai inferioară limita normală. Când nivelurile de PTH sunt la minimum, cel mai bun efect biologic al vitaminei D este atins pentru acel individ, indiferent de motivul pentru care are o rezistență.
Restricțiile alimentare sunt legate exclusiv de cantitatea de calciu din alimente. Trebuie evitate lactatele și alimentele îmbogățite cu calciu, iar nucile şi seminţele trebuie consumate cu moderație.
Renuntarea la lactate nu ar trebui privită ca fiind un sacrificiu. Se cunoaşte faptul că lactatele sunt inflamatorii şi că suntem singurele mamifere care mai consumăm lactate după copilărie.
Fiecare pacient este diferit, astfel încât rezultatele testelor vor determina, în cele din urmă, dacă dieta este urmată corect sau dacă sunt necesare mai multe restricții.
De asemenea, pacienții trebuie să bea cel puţin 2,5 L de lichide pe zi, pentru a se asigura că rinichii vor putea elimina excesul de calciu fără dificultate.
Suplimentele recomandate pot varia în funcţie de aprecierile medicului.
Unele dintre suplimentele prescrise includ, dar nu se limitează la:
